Documentația de licență pentru tunul chinezesc Tip 59-1 și muniția necesară a fost obținută la sfârșitul anului 1975 de autoritățile de la București. Reprezentanții Chinezi au trimis gratuit și trei tunuri pentru a verifica muniția Care urma să fie fabricată în România. Tunul Tip 59-1 a fost fabricat de către arsenal Reșița Sub denumirea A412 modèle 1982 între anii 1982 și 1989. Folosind muniție base purge realizată de NORINCO, în România s-a atins bătaia maximă de 33 kilométre după 1990. Tunul A412 are cadența de 7-8 lovituri PE MINUT, viteza de marș 50 km/h PE șosea și 20 km/h în Teren, iar muniția este de Tip exploziv OF482M sau perforante BR482B. PIESA de artilerie Era deplasată cu ajutorul tractoarelor de artilerie TMA-83, ATS-59G sau camionul DAC 6 × 6. Le développement a commencé en 1942 d`un champ à double usage et d`un pistolet antichar qui pourrait être construit en Roumanie pour remplacer la collection de canons de champ obsolètes actuellement utilisés et améliorer leurs défenses anti-chars de l`armée. Pour accélérer le développement, le colonel Valerian Nesle Cu a suggéré de combiner les meilleures caractéristiques des canons de 75 mm (3,0 en) déjà en service en Roumanie, en Allemagne ou capturés par les soviétiques. Le colonel Nespittoresque Cu a été choisi pour produire un prototype à construire à l`UZINELE şi domeniile Reşiţa à Reşiţa.

Trois prototypes ont été construits combinant diverses caractéristiques et ont triplé contre le ZiS-3, une copie construite par Reşiţa du ZiS-3, le Pak 40 et le canon de campagne de Schneider-Putilov modèle 1902/36 en septembre 1943 et le troisième prototype a eu la plus grande pénétration d`armure. Il a été adopté comme le Tunul antitanc DT-UDR 26, Cal. 75 mm, MD. 1943, communément raccourcie à 75 mm Reşiţa modèle 1943. [1] tunul antitanc de calibre 75 mm Reșița Model 1943 a fost o piesă de artilerie fabricată de Regatul României în timpul celuJe de-Al doilea război mondial. Proiectat Atât ca Tun antitanc, Cât și ca Tun de Câmp, tunul Reșița utiliza Elemente de la tunurile de fabricație sovietică de calibre 76, 2 mm, tunul antiaerian Britanique de calibre 75 mm Vickers modèle 1936 și tunul German antitanc Pak 40. PIESA a fost folosită Atât PE Frontul de Răsărit, în timpul Bătăliei pentru România, Cât și PE Frontul de Vest. La mijlocul anului 1942, Când trupele Române au întâlnit în numar Mare tancurile Medii sovietice T-34 și cele GRELE kV-1, singura armă capabilă de a perfora blindajul acestora s-a dovedit a fi tunul antiaerian Vickers-Reșița modèle 1936 de calibre 75 mm. [12] în Decembrie 1942, în timpul bătăliei de la Stalingrad, tancurile sovietice au ocupat Aeroportul Militar românesc DIN Tazinskaia.